blogul lui Tănăsoaica

Să mai zică cineva că judeţului Vâlcea îi este bine! Este pe locul întâi la rezilierea de firme. De trei ani scriem despre acest lucru, crezând că într-un anume fel factorii de decizie, mă refer aici la cei politici, evident, se vor îngrijora cumva. În urmă cu trei ani, judeţul Vâlcea avea peste 31.000 de firme înregistrate la Registrul Comerţului, acum mai are puţin peste 13.000. În numai trei ani, au dispărut două treimi din firmele care constituiau baza economică a judeţului Vâlcea. Enorm. Să ne imaginăm că aceste firme aveau doi sau trei angajaţi, minim, considerându-le, deci, firme mici. Unele dintre ele aveau evident cu mult peste aceste cifre. Şi, luând ca bază de calcul prezumţia că ar fi avut două, trei persoane angajate, este uşor să ne imaginăm că peste 50.000 de persoane au trecut în rândul şomerilor. Vor fi voci care vor spune că au dispărut firmele care sugeau de la stat, dar aş putea uşor să contrazic această poziţie, pentru că micul afacerist, care avea în piaţă un stand, nu lua bani de la stat, dădea. O vreme, aceşti oameni,care au ieşit din zona economică, au mâncat bani de la bugetul statului, prin ajutorul de şomaj. Citeşte mai mult … »

Protestatarii cer ca actualii guvernanţi să plece de la putere, dar, culmea, neagă in corpore întreaga clasă politică. Am urmărit, probabil ca şi dumneavoastră, care sunt motivaţiile acestei atitudini, iar ele sunt atât de multe, încât ar putea fi cu greu prinse într-o singură expresie, sintagmă, iar dacă ar fi să o căutam cu obstinaţie nu s-ar putea raporta decât la faptul că dezamăgirea adusă românilor de către politicieni, în cei peste douăzeci de ani de la alungarea lui Ceauşescu, este prea mare. Ei au reuşit să producă o frustrare mult prea mare în raportul promisiunilor cu aşteptarea îndeplinirii lor, încât acum par să respingă orice propunere. Evident că partinicii gândesc altfel: cei care susţin actuala coaliţie, mai ales cei care au primit şi beneficiile puterii, aproape că nu-şi pot imagina de ce se întâmplă ce se întâmplă, dau mai ales vina pe criza mondială şi se erijează în salvatorii României, fără să ia în calcul că numai poporul suferă, iar ei trăiesc în Paradis, iar ceilalţi, din opoziţie, nu-şi pot nici ei imagina că protestatarii ştiu că răul de acum li se datorează şi lor, pentru că şi ei au trecut pe la butoane. Aşadar, clasa politică este etichetată ca fiind mincinoasă, ca fiind singura entitate socială care a cules beneficii pe baza contractelor civile încheiate cu societatea în urma alegerilor. Poporul îşi doreşte acum ceva care să lucreze în beneficiul său, o forţă care să readucă moralitatea în societate, dar mai ales să reconstruiască ce s-a pierdut, furat, jefuit în economia naţională. Citeşte mai mult … »

Mi-am zis, de ceva timp, că ar fi bine să nu mai scriu la ziar, să-mi iau un timp de vacanţă numai şi numai pentru mine. Nu povestesc aici care sunt şi motivele deciziei mele, deşi pot să mărturisesc, fără urmă de ipocrizie, că e atât de uşor să faci presă în ziua de azi, încât te şi întrebi de ce nu prea se mai face presă… În fine, în aceeaşi notă, aproape că nu e zi de la Dumnezeu să nu mă invadeze realitatea urâtă de afară şi să nu fiu tentat să mă aşez la calculator şi să-i trag una peste bot realităţii ăsteia. M-am abţinut, după cum aţi observat, cu oarecare succes, dar astăzi n-am mai putut face asta. Am cântărit, aşadar, între două subiecte, unul legat de Băsescu şi altul de Frâncu. Fiind mai aproape cămaşa de piele decât haina, am hotărât să scriu despre Emilian Frâncu, pe care îl cataloghez din prima ca fiind cel mai mare impostor pe care mi-a fost dat să-l întâlnesc pe aici, prin Vâlcea. Sâmbătă stăteam ca omul la televizor şi decelam ştirile locale, când am dat peste o emisiune realizată cu ocazia lansării unei foarte lăudate Istorii a judeţului Vâlcea, scrisă de un om mort şi de unul… viu! Adică de Corneliu Tamaş şi de Emilian Frâncu. Prima întrebare pe care mi-am pus-o, legată de acest aspect, a venit firesc: de ce nu s-a tipărit cartea pe vremea când trăia Corneliu Tamaş? Mă rog, i-o fi lăsat testament lui Frâncu să se ocupe el de gloria postumă, dar cum la eveniment participa şi văduva defunctului, istoric cu doctorat, m-am gândit că este nefiresc de-a binelea ca istoria vâlceană să nu poarte şi semnătura dumneaei, doar ştia despre ce este vorba în manuscrise, s-a îngrijit de sistematizarea lor şi i-a pus şi coroniţa pe cap elevului Frâncu dintr-a şaptea. Ba chiar, la un moment dat, într-un cuvânt foarte aplicat, doamna profesoară Citeşte mai mult … »

Niste stiri publicate in ziarul de fata arata ca judetul Valcea are putini someri. E aproape imposibil de crezut ca poate fi si adevarat, deoarece de la inceputul crizei si pana acum, aproape doua treimi dintre firmele inregistrate la Registrul Comertului au murit. Ce fac la ora aceasta cei care au iesit din acestea? Alte statistici mai arata ca Inspectoratul Teritorial de Munca a dat sute de amenzi unor firme care lucrau cu oameni la negru. Evident ca e greu sa numeri fiecare banut pus in circulatie in procesul de functionare al unei firmei, pentru ca fiecare banut se impoziteaza. Institutiile statului par sa-si faca treaba, pentru ca altfel n-ar curge atatea amenzi. Si, totusi, exista locuri unde acestea par sa nu fie interesate ca lucrurile sa decurga legal. Asa este cazul transportatorilor de persoane, care se gasesc in situatia sa duca o batalie crunta cu ceea ce in mod firesc se cheama concurenta neloiala. Ca sa fie foarte logica demonstratia noastra, o sa facem urmatoarele precizari. Municipalitatile, orasele scot la licitatie un anume numar pentru taximetrie. Mai exista transporturi in comun (deocamdata inca de stat la Rm. Valcea) pentru care Consiliul Judetean a organizat licitatii. Pe acest Consiliu se pare ca nu-l intereseaza daca firmele care au castigat licitatia raman in functiune ori ba, pentru ca altfel Citeşte mai mult … »

Zilele acestea, casele de pariuri din Londra sunt calate pe potentialii castigatori ai Premiului Nobel pentru Literatura. Romania nu e obisnuita cu acest gen de pariu, pentru ca n-a avut niciodata trimis un reprezentant direct in competitia despre care scriem aici. Joi, la orele pranzului, toata lumea va afla cine este castigatorul Premiului Nobel pentru Literatura. Retelele de socializare comenteaza in fel si chip candidatura lui Mircea Cartarescu, de cele mai multe ori in mod negativ, de parca fiecare scriitor in parte s-ar simti el insusi un castigator al Premiului Nobel, dat la o parte de contracandidatul lui, Mircea Cartarescu. Iar acest fapt trece ca un cutremur prin toate generatiile de literati; congenerii se cred ei indreptatiti sa fie in locul sau, cei in varsta il injura pe Nicolae Manolescu pentru ca nu i-a bagat in Istoria Literaturii, iar cei din generatiile tinere sau foarte tinere il contesta cu vehementa ca fiind un autor depasit. Citeşte mai mult … »

Nu va mai spun ca este toamna, ca asta observati si voi. Si, totusi, trebuie sa o fac, pentru ca este posibil ca din cauza ei sa pornesc un mic rechizitoriu oboselii ce mi se insinueaza in carne si lehamitei care ma incearca de ieri de pe la pranz. Asadar, aveam o programare de vizita la un domn, persoana importanta, nu spun cine, chiar daca o sa-si dea cu presupusul unul Mircea Margarit, bagator de seama de pe la Pitesti si administrator pe site-ul unui fost prieten, socotitor de virgule, vocale si consoane, vanator de scapari lingvistice si pedagog ad-hoc de presa on-line. In sala aia de asteptare, unde ma aflam si careia salariatii firmei respective ii spun sala de… protocol, am avut timp berechet sa ma gandesc la o gramada de lucruri, sa dau si sa primesc telefoane, sa conversez cu fel si fel de lume. Asa am aflat, de exemplu, ca fostul prieten, cel de care aminteam mai sus, este bunic, dar si ca el s-ar putea sa nu stie. M-a pocnit, asa, o caldura, ca eram gata sa-l felicit, dar m-am abtinut, pentru ca urma sa o fac aici, putin mai neutru, e drept, dar temerile ca s-ar putea sa ma interpreteze gresit au cantarit pentru varianta de fata. Am mai aflat ca un alt prieten, tot ziarist, a decis ca e mai bine sa-si cumpere jeep decat sa-si trateze inima cu melancolii de fata batrana, ca adrenalina face bine la orice varsta. Pe asta l-am sunat, dar nu mi-a raspuns. Ei, se mai schimba oamenii, mi-am zis, o fi avand si el griji, rate la banci, cheltuieli neprevazute, cum ar putea sa-si piarda vremea cu mine la palavre!? Citeşte mai mult … »

Probabil ca va mai amintiti celebra carte despre Shogun. Ea se intampla sa apara in Romania imediat dupa schimbarea sociala produsa de Revolutia din ’89. Era, ca sa spun asa, unul dintre primele contacte cu meandrele capitalismului in care concurenta isi distruge adversarul prin tertipuri de spionaj economic, prin folosirea si manipularea unor informatii institutionale. Intregul complex epic al cartii se misca in jurul unor banci si firme ale caror conturi erau atent supravegheate de adversari. Intriga acestei carti, a carei actiune se intampla in Hong Kong, daca nu ma inseala memoria, mi-a fost readusa in actualitate de o emisiune – dezbatere de la Televiziunea Etalon, in care un cunoscut om de afaceri a incercat sa povesteasca, cu destula reticenta, cum i-a fost facuta praf munca de 20 de ani de catre o banca. Citeşte mai mult … »

Exista o categorie sociala pentru care am un respect total si despre care nu imi place sa scriu pe negativ niciodata, iar aceasta este categoria dascalilor. Constat de multe ori ca sunt si ei oameni, ca au hachite, ca sunt rosi de orgolii, ca uneori nu sunt drepti, ca unii dintre ei transforma scoala in cooperative de facut afaceri, ca sunt egoisti, ca au rautati etc. etc. etc. Pentru mine, ei sunt oamenii care si-au ales o meserie foarte frumoasa si dura in acelasi timp, sa educe viitorul de maine, al nostru, al oamenilor mari, incurcati peste poate in grijile zilei de azi. Toata ziua de ieri m-am gandit daca este bine sau este rau sa scriu acest articol. Abia spre seara am ajuns la concluzia ca da, e bine. Cazul despre care va scriu acum il am in minte din luna februarie si speram ca pana la sfarsitul anului scolar sa intre pe un fagas normal. Numai ca n-a fost sa fie asa. Citeşte mai mult … »

Intr-un editorial de saptamana trecuta, faceam o analiza asupra starii de fapt a presei scrise din judetul Valcea. Analiza nu era o inventie pe ceva aiurea venit din capul meu, ci pornea de la un sondaj de presa autentic, comandat de Putere, evident pentru a sti care sunt butoanele mediatice din aceasta zona, pe care sa mizeze. Sunt absolut sigur ca si cei care au comandat sondajul au facut analiza pe rezultatele acestuia. Nu vreau sa presupun nimic vis-a-vis de presa care este sau nu este prietenoasa cu Puterea, ci ma voi opri asupra unui alt aspect: de ce in competitia mediatica din Valcea o publicatie, precum „Ziarul de Valcea”, pe frontispiciul careia scrie ca duce o batalie acerba impotriva coruptiei, nu are aderenta la cititori? Desi este pe piata de mai bine de 5 ani, publicatia cu pricina nu vrea sa depaseasca sub nici un chip limita ei insignifianta la care se afla acum, de 1 – 2 procente. In fine, cel care mi-a dat rezultatele sondajului mi-a explicat ca, de obicei, operatorul care executa respectiva comanda opereaza in sondaj ca fiind 1 la suta din cei chestionati si pe acest ziar care are un singur cititor respondent. Am verificat din mai multe surse daca aceasta este metodologia si, aproape toate, ne-au confirmat acest lucru. De ce este „Ziarul de Valcea” o publicatie aproape de neluat in seama? Iata o intrebare care ar trebui sa preocupe redactia respectiva. Noi stim de ce. Citeşte mai mult … »

Intr-un editorial de saptamana trecuta, faceam o analiza asupra starii de fapt a presei scrise din judetul Valcea. Analiza nu era o inventie pe ceva aiurea venit din capul meu, ci pornea de la un sondaj de presa autentic, comandat de Putere, evident pentru a sti care sunt butoanele mediatice din aceasta zona, pe care sa mizeze. Sunt absolut sigur ca si cei care au comandat sondajul au facut analiza pe rezultatele acestuia. Nu vreau sa presupun nimic vis-a-vis de presa care este sau nu este prietenoasa cu Puterea, ci ma voi opri asupra unui alt aspect: de ce in competitia mediatica din Valcea o publicatie, precum „Ziarul de Valcea”, pe frontispiciul careia scrie ca duce o batalie acerba impotriva coruptiei, nu are aderenta la cititori? Desi este pe piata de mai bine de 5 ani, publicatia cu pricina nu vrea sa depaseasca sub nici un chip limita ei insignifianta la care se afla acum, de 1 – 2 procente. In fine, cel care mi-a dat rezultatele sondajului mi-a explicat ca, de obicei, operatorul care executa respectiva comanda opereaza in sondaj ca fiind 1 la suta din cei chestionati si pe acest ziar care are un singur cititor respondent. Am verificat din mai multe surse daca aceasta este metodologia si, aproape toate, ne-au confirmat acest lucru. De ce este „Ziarul de Valcea” o publicatie aproape de neluat in seama? Iata o intrebare care ar trebui sa preocupe redactia respectiva. Noi stim de ce. Citeşte mai mult … »